Dacă aș fi pentru o zi
Scriitor pentru copii,
Cu noaptea-n cap m-aș trezi
De strigătul inspirației ce veni
Pentru mii și mii
De suflete pline de speranțe vii.

Mi-aș așeza capul pe pervaz,
Ascultând al păsărelelor glas,
Cuprins de brațele calde
Ale personajelor de mine create,
Iar sufletul mi-ar înflori din nou
La auzul al lor vorbe urmate de ecou.

Și mi-aș lua mașină.
Cu ea, aș călători pe șina
De mine construită,
Cu povești mărginită.
Căci rodul imaginației poate
Să facă mașină să și înoate.

Și de pe drumul presărat
Cu visuri de care toți au uitat,
Aș culege câte o floare,
Un copil cu suflet mare,
Ca să le arăt și lor
Puterea cărților.

I-aș învăța să citească,
Propriile-mi creați să le vestească
În lung și-n lat,
Ca să uităm de trecutul plat
Și să renaștem pentru un moment;
Pentru o pagină, un paragraf, fără regret.

Astfel să le adun lacrimi și zâmbete,
Lăsate pe cărțile-mi acum pătate
De sufletele lor curate
Pline de povești minunate.

Aș ajunge îndrăgostit de acea pată!
Cât toate paginile scrise odată
Pentru al meu suflet ar însemna.
Și aceasta m-ar îndemna
Cu al său sens inegalabil
Să redevin și eu copil.