Acasă

                      Mirosul prăjiturilor scoase din cuptor
                      Făcute cu dragoste și dor,
                      Pereții de-un alb imaculat
                      Înveselesc peisajul în căldură îmbrăcat.

                      În fața ușii grele deschise larg
                      Stă holul lung precum cărarea unui parc,
                      În capăt o lumină se arată
                      Zâmbetul unei persoane deja uitată.

                      Totul e acoperit de-o ceață timpurie
                      Lăsată acolo din copilărie,
                      Lacrimile încep să curgă
                      După o perioadă atât de lungă.

                    Pentru un moment incert
                   Atât de liniștitor și aproape perfect,
                   Începe să dispară ceața deasă
                   Înlocuită de cuvântul "acasă".