Păpușa din colț 

 În mulțimea de culori și zâmbete

Se contopea perfect 

 Învelită de povești si râsete

 În acel tablou fără defect.

 Dar timpul i-a luat tot,

 Lăsandu-i o picătură de dor 

 Fără să-i pese de al său vot,

 Tăindu-i aripile-n zbor. 

Acum, caută fericirea 

 În fundul pubelei de gunoi,

Gândindu-se la cel care cu toată bucuria 

A primit-o, cu ochii strălucitori. 

Dar el era departe,

 Plecase ca un hoț 

 Însă ea spera până la moarte 

Că va redeveni păpușa din colț.