Lacrimile s-au oprit
                                                            Dar zâmbetul nu le-a luat locul.
                                                            Sufletu-mi era zdrobit.
                                                            Încercam doar să opresc focul.

                                                             Astfel am ales
                                                             Să mă ascund după un zid,
                                                             Să nu mă las cules
                                                             De niciun om vid.

                                                             Distanțat de cei din jur
                                                             Am trăit liniștit.
                                                             Din rezervorul tristeții am vrut să fur
                                                             Dar s-a umplut și m-a pălit.

                                                             Când faptul e deja consumat,
                                                              Regretul e în zadar ,
                                                              Iar când să trăiești ai uitat
                                                              Ai nevoie doar de un dar.

                                                              Unul cu două mâini, două picioare,
                                                              Sufletul deschis,
                                                              Și o dorință arzătoare
                                                              Să dărâme zidul după care ești închis.

                                                              TRIST să devină un cuvant uzual
                                                               Precum VESEL, ÎNCÂNTAT.
                                                               Să lăsăm sentimentele să vină ca un val
                                                               Năvălind în sufletul frustrat.

                                                                Forța interioară s-o mărim
                                                                Împărțind-o cu toții
                                                                Prin ei să retrăim
                                                                Momentele pe care singuri ni le-am furat ca hoții.